arhipăstorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIPĂSTORÍE s. f. 1. Rangul de arhipăstor; arhierie (
1).
2. Timp cât cineva are rangul de arhipăstor. –
Arhipăstor +
suf. -ie.arhipăstorie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIPĂSTORÍE s. f. Rangul de arhipăstor. – Din
arhipăstor +
suf. -ie.arhipăstorie (Dicționaru limbii românești, 1939)*arhipăstoríe f. (d.
arhipăstor). Calitatea de arhipăstor.
arhipăstorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhipăstoríe s. f.,
art. arhipăstoría, g.-d. arhipăstoríi, art. arhipăstoríeiarhipăstorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIPĂSTORÍE s. f. 1. Rangul de arhipăstor; arhierie (1).
2. Timp cât cineva are rangul de arhipăstor. —
Arhipăstor +
suf. -ie.