arhipăstor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. –
Arhi- +
păstor.arhipăstor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Din
arhi- +
păstor (după
arhiepiscop).
arhipăstor (Dicționaru limbii românești, 1939)*arhipăstór m. (
arhi- și
păstor, după fr.
archiprêtre). Arhiereŭ, episcop prelat.
arhipăstor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhipăstór s. m.,
pl. arhipăstóriarhipăstor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arhipăstor m. episcop:
de frica și de rușinea arhipăstorului CR.
arhipăstor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. —
Arhi- + păstor.