arhiepiscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi;
p. ext. mitropolit. [
Pr.:
-hi-e-] – Din
sl. arhiepiscopŭ.arhiepiscop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi; (în biserica ortodoxă) mitropolit. [
Pr.:
-hi-e-] – Slav (
v. sl. arhiepiscopŭ <
gr.).
arhiepiscop (Dicționaru limbii românești, 1939)arhiepíscop m. (ngr. și vgr.
arhiepískopos). Titlu primitiv al patriarhuluĭ. Mitropolit catolic. Prelat superior episcopuluĭ în Rusia (și mitropolițiĭ din România aŭ acest titlu). V.
preut.arhiepiscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhiepíscop (-hi-e-) s. m.,
pl. arhiepíscopiarhiepiscop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arhiepiscop m. mitropolit.
arhiepiscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Titlu onorific dat unui episcop care conduce o eparhie importantă;
p. ext. mitropolit. [
Pr.:
-hi-e-] — Din
sl. arhiepiskopŭ.