arhiducesă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care purta acest titlu.
2. Soție de arhiduce. – Din
fr. archiduchesse, it. archiduchessa.arhiducesă (Dicționar de neologisme, 1986)ARHIDUCÉSĂ s.f. Titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it.
arciduchessa, fr.
archiduchesse].
arhiducesă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHIDUCÉSĂ s. f. titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei. (după fr.
archiduchesse, it.
arciduchessa)
arhiducesă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care poartă acest titlu.
2. Soție de arhiduce. – După
fr. archiduchesse.arhiducesă (Dicționaru limbii românești, 1939)*arhiducésă f., pl.
e (
arhi- și
ducesă; fr.
archiduchesse). Soție de arhiduce. Titlu dat fiĭceĭ saŭ suroriĭ unuĭ Împărat.
arhiducesă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arhiducésă s. f.,
g.-d. art. arhiducései; pl. arhiducésearhiducesă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din casa domnitoare de Austria; femeie care purta acest titlu.
2. Soție de arhiduce. — Din
fr. archiduchesse, it. archiduchessa.