arhiduce - explicat in DEX

arhiduce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).

arhiduce (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHIDÚCE s.m. Titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it. arciduce, fr. archiduc, lat.med. archidux, după duce].

arhiduce (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHIDÚCE s. m. titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. (< fr. archiduc, lat. archidux)

arhiduce (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care poartă acest titlu. – După fr. archiduc.

arhiduce (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arhidúce m. (arhi- și duce; fr. archiduc). Mare duce (prinț din familia domnitoare) în Austria.

arhiduce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhidúce s. m., pl. arhidúci

arhiduce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arhiduce m. titlul principilor imperiali (în casa de Austria și de Rusia).

arhiduce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din casa domnitoare de Austria; bărbat care purta acest titlu. — Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce).