arhidieceză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [
Pr.:
-di-e-] – Din
lat. archidioecesis.arhidieceză (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHIDIECÉZĂ s. f. dieceză condusă de un arhiepiscop. (după fr.
archidiocèse)
arhidieceză (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. – Din
arhi- + dioceză (<
germ. Diozese).
arhidieceză (Dicționaru limbii românești, 1939)*arhidiecéză f., pl.
e (vgr.
arhidioíkesis). Prima dieceză. – Și
-dioceză (după fr.).
arhidieceză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!arhidiecéză/arhidiocéză (-di-e-/di-o-) s. f.,
g.-d. art. arhidiecézei/arhidiocézei; pl. arhidiecéze/arhidiocézearhidieceză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [
Pr.:
-dí-e-. — Var.:
arhidiocéză s. f.] —
Din lat. archidioecesis.