arhetipic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. –
Arhetip +
suf. -ic.arhetipic (Dicționar de neologisme, 1986)ARHETÍPIC, -Ă adj. Referitor la arhetip; prototipic. ♦ Ideal, desăvârșit. [Cf. germ.
archetypisch].
arhetipic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHETÍPIC, -Ă adj. arhetipal. ◊ ideal, desăvârșit. (< germ.
archetypisch)
arhetipic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. —
Arhetip +
suf. -ic.