arhetip - explicat in DEX

arhetip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special) manuscris original al unei opere. – Din fr. archétype, lat. archetypum.

arhetip (Dicționar de neologisme, 1986)
ARHETÍP s.n. (În filozofia lui Platon) Concept care desemnează modelul prim, originar, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. ♦ Fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit terminologiei psihologice-religioase, în visuri și în mitologie. ♦ Reprezentare, tip originar, prim. ♦ Tip, model după care se face o lucrare; manuscris original, prim, după care s-au făcut alte copii ale aceleiași opere; original. [< fr. archétype, cf. lat. archetypum, gr. archetypos < arche – început, typos – tip].

arhetip (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARHETÍP s. n. 1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. ◊ fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri. 2. tip originar, prim. 3. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri. (< fr. archétype, lat. archetypum)

arhetip (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special) manuscris original al unei opere. – Fr. archétype (lat. lit. archetypum).

arhetip (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arhetíp n., pl. urĭ (vgr. arhétypon). Model, original, prototip.

arhetip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arhetíp s. n., pl. arhetípuri

arhetip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special) manuscris original al unei opere. ♦ (Psih.) Structură profundă a psihicului, înnăscută, care generează imagini simbolice și guvernează organizarea experienței umane. — Din fr. archétype, lat. archetypum.