arheologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [
Pr.:
-he-o-] – Din
fr. archéologique.arheologic (Dicționar de neologisme, 1986)ARHEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la arheologie. [< fr.
archéologique].
arheologic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -e, adj. Care ține de arheologie, privitor la arheologie. [
Pr.:
-he-o-] –
Fr. archéologique (<
gr.).
arheologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*arheológic, -ă adj. (vgr.
arhaiologikós). Relativ la arheologie.
arheologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arheológic (-he-o-) adj. m.,
pl. arheológici; f. arheológică, pl. arheológicearheologic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arheologic a. privitor la arheologie.
arheologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [
Pr.:
-he-o-] — Din
fr. archéologique.