arheolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHEOLÓG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și
f. Specialist în arheologie. [
Pr.:
-he-o-] – Din
fr. archéologue.arheolog (Dicționar de neologisme, 1986)ARHEOLÓG, – Ă s.m. și f. Specialist în arheologie. [< fr.
archéologue].
arheolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHEOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în arheologie. (< fr.
archéologue)
arheolog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARHEOLÓG, arheologi, s. m. Specialist în arheologie. [
Pr.:
-he-o-] –
Fr. archéologue.arheolog (Dicționaru limbii românești, 1939)*arheológ, -oágă s. (vgr.
arhaiológos). Cel care se ocupă de arheologie. V.
anticar.arheolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arheológ (-he-o-) s. m.,
pl. arheológiarheolog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arheolog m. cel versat în arheologie.
arheolog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHEOLÓG, -Ă, arheologi, -ge, s. m. și
f. Specialist în arheologie. [
Pr.:
-he-o-] — Din
fr. archéologue.