arheografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARHEOGRAFÍE s. f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice. [
Pr.:
-he-o-] – Din
fr. archéographie.arheografie (Dicționar de neologisme, 1986)ARHEOGRAFÍE s.f.
1. (
Liv.) Reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice.
2. Disciplină istorică al cărei obiect este publicarea scrierilor antice. [< fr.
archéographie].
arheografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARHEOGRAFÍE s. f. 1. disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice. 2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice. (< fr.
archéographie)
arheografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arheografíe (-he-o-gra-) s. f.,
art. arheografía, g.-d. arheografíi, art. arheografíeiarheografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARHEOGRAFÍE s. f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice. [
Pr.:
-he-o-] — Din
fr. archéographie.