argățime - explicat in DEX

argățime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Argat + suf. -ime.

argățime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Din argat + suf. -ime.

argățime (Dicționaru limbii românești, 1939)
argățíme f. Totalitatea argaților, mulțime de argați.

argățime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argățíme s. f., g.-d. art. argățímii

argățime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argățime f. mulțime de argați: câmpul răsună de voioasa argățime AL.

argățime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. — Argat + suf. -ime.