argăsitor - explicat in DEX

argăsitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. – Argăsi + suf. -tor.

argăsitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj. Care argăsește. – Din argăsi + suf. -(i)tor.

argăsitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
argăsitór m. Care argăsește, tabac, tăbăcar.

argăsitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!argăsitór adj. m., s. m., pl. argăsitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. argăsitoáre

argăsitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argăsitor m. tăbăcar.

argăsitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGĂSITÓR, -OÁRE, argăsitori, -oare, adj., s. m. și f. (Muncitor) care argăsește. — Argăsi + suf. -tor.