argăsire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de
a argăsi; argăseală (
1), tăbăcire. –
V. argăsi.argăsire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de
a argăsi.argăsire (Dicționaru limbii românești, 1939)argăsíre f. Acțiunea de a argăsi.
argăsire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argăsíre s. f.,
g.-d. art. argăsírii; pl. argăsíriargăsire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGĂSÍRE, argăsiri, s. f. Acțiunea de
a argăsi; argăseală (1), tăbăcire. —
V. argăsi.