argințică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari, albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară. (
Dryas octopetala). –
Argint +
suf. -ică.argințică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară.
(Dryas octopetala). – Din
argint +
suf. -ică.argințică (Dicționaru limbii românești, 1939)argințícă f. pl.
ele (d.
argint, după coloarea [!] florilor eĭ). Cerențel.
argințică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argințícă s. f.,
g.-d. art. argințélei; pl. argințéle, art. argințéleleargințică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari, albe și cu frunze verzi, lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară
(Dryas octopetala). —
Argint +
suf. -ică.