argintărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGINTĂRÍE, argintării, s. f. 1. Obiecte de argint (
1).
2. Magazin în care se vând obiecte de argint. –
Argint +
suf. -ărie.argintărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGINTĂRÍE, argintării, s. f. Obiecte de argint. – Din
argint +
suf. -ărie.argintărie (Dicționaru limbii românești, 1939)argintărie f. Meșteșugu de a lucra obĭecte de argint și de aur saŭ de a le vinde:
a învăța argintăria. Prăvălia argintaruluĭ. Obĭecte saŭ podoabe de argint. Mare cantitate de argint.
argintărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argintăríe s. f.,
art. argintăría, g.-d. art. argintăríei; pl. argintăríi, art. argintăríileargintărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argintărie f. vase sau lucruri de argint.
argintărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGINTĂRÍE, argintării, s. f. 1. Obiecte de argint (1).
2. Magazin în care se vând obiecte de argint. —
Argint +
suf. -ărie.