argilă - explicat in DEX

argilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc., întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc.; lut. – Din fr. argile, lat. argilla.

argilă (Dicționar de neologisme, 1986)
ARGÍLĂ s.f. (Petr.) Rocă sedimentară, alcătuită din silicați de aluminiu, foarte răspândită în natură și folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. [Pl. -le. / < fr. argile, it. argilla < lat. argilla].

argilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
argílă (argíle), s. f. – Lut. Fr. argile. – Der. argilos, adj.

argilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARGÍLĂ s. f. rocă sedimentară fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică, folosită în olărie, în sculptură etc.; lut. (< fr. argile, lat. argilla)

argilă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ARGÍLĂ (‹ fr., lat.) s. f. Rocă sedimentară pelitică, constituită dintr-un complex de minerale argiloase asociat cu minerale de importanță secundară (cuarț, feldspați, gips, carbonați) și cu diverse substanțe organice (humus, bitumen). Prezintă capilaritate nulă, coeziune mare, volum variabil prin absorbția și retragerea apei, plasticitate, prin ardere transformîndu-se într-un material dur, rezistent. Pr. roci argiloase sînt: caolinul, huma, lutul, a. smectica, bentonitul și a. refractară. Se utilizează la fabricarea ceramicii de construcție, vaselor de bucătărie, ceramicii refractare și ca material impermeabil în construcții. ♦ A. refractară = a. cu temperatura de topire de peste 1.580 ºC folosită pentru fabricarea unor obiecte de ceramică, creuzete etc., rezistente la temperaturi înalte. A. de turnătorie = liant folosit la amestecurile de formare. A. expandată = material de construcție spongios, obținut prin încălzirea rapidă a a. feruginoase la peste 1.100 ºC, folosit la confecționarea unor betoane ușoare. A. roșie abisală = rocă sedimentară care se găsește la adîncimi de peste 8.000 m în mări și oceane și provine din descompunerea rocilor efuzive submarine și din material terigen adus de apele curgătoare din denudația continentală.

argilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați, întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție și în sculptură; lut. Argilă refractară = argilă din care se fabrică diferite materiale (cărămizi, creuzete etc.) care rezistă la temperaturi înalte fără a se topi. – Fr. argile (lat. lit. argilla).

argilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*argílă f. (lat. argilla, d. vgr. argilos). Lut gras, humă, clisă (din care se fac oale).

argilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
argílă s. f., g.-d. art. argílei; pl. argíle

argilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
argilă f. pământ moale și gras din care se fac oale.

argilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARGÍLĂ, argile, s. f. Rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați și din fragmente de cuarț, mică etc., întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc.; lut. — Din fr. argile, lat. argilla.