argentit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGENTÍT s. n. Minereu de argint care cristalizează în sistemul cubic sau rombic, în cristale cenușii. – Din
fr. argentite.argentit (Dicționar de neologisme, 1986)ARGENTÍT s.n. (
Geol.) Minereu constând din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit. [Cf. fr.
argentite, germ.
Argentit].
argentit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARGENTÍT s. n. argirit; argiroză (1). (< fr.
argentite)
argentit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ARGENTÍT (‹
fr. {i}),
s. n. Sulfură naturală de argint de culoare cenușiu-negricioasă, cu luciu metalic, întîlnită în zona de cimentație a zăcămintelor filoniene hidrotermale de galenă. Constituie principalul minereu de argint.
argentit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGENTÍT s. n. Minereu de argint care cristalizează în sistemul cubic, în cristale cenușii. –
Fr. argentite.argentit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argentít s. n.argentit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGENTÍT s. n. Minereu de argint care cristalizează în sistemul cubic sau rombic, în cristale cenușii. — Din
fr. argentite.