argăsi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)argăsí (argăsésc, argăsít), vb. – A prelucra pieile și blănurile, a tăbăci. –
Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR),
cf. bg. argasvam. –
Der. argăsar, s. m. (argăsitor);
argăsărie, s. f. (acțiunea de a argăsi);
argăsăriță, s. f. (argăsitoare);
argăseală, s. f. (substanță de argăsit);
argăsitor, adj. (care argăsește).