argăseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire.
2. (
Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. –
Argăsi +
suf. -eală.argăseală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. Operație prin care se argăsesc pieile. ♦ Amestec de substanțe în care se argăsesc pieile. – Din
argăsi +
suf. -eală.argăseală (Dicționaru limbii românești, 1939)argăseálă f., pl.
elĭ. Argăsire. Substanța cu care se argăsește, dubeală. V.
amuș 1.argăseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argăseálă s. f.,
g.-d. art. argăsélii; pl. argăséliargăseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argăseală f.
1. lucrarea de a argăsi;
2. materie acră în care se argăsesc pieile:
putină de argăseală.argăseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGĂSEÁLĂ, argăseli, s. f. 1. Argăsire.
2. (
Concr.) Amestec de substanțe cu care se argăsesc pieile și blănurile. —
Argăsi +
suf. -eală.