argățime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. –
Argat +
suf. -ime.argățime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Din
argat +
suf. -ime.argățime (Dicționaru limbii românești, 1939)argățíme f. Totalitatea argaților, mulțime de argați.
argățime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argățíme s. f.,
g.-d. art. argățímiiargățime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argățime f. mulțime de argați:
câmpul răsună de voioasa argățime AL.
argățime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. —
Argat +
suf. -ime.