argăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARGĂȚÍE s. f. (Rar) Situația argatului; muncă de argat. –
Argat +
suf. -ie.argăție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARGĂȚÍE s. f. Stare de argat; muncă de argat. – Din
argat +
suf. -ie.argăție (Dicționaru limbii românești, 1939)argățíe f. Slujba de argat.
argăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)argățíe (rar)
s. f.,
art. argățía, g.-d. argățíi, art. argățíeiargăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)argăție f. starea argatului:
feții mei de argăție AL.
argăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARGĂȚÍE s. f. (Rar) Situația argatului; muncă de argat. —
Argat +
suf. -ie.