argățel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARGĂȚÉL,argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat. – Argat + suf. -el.
argățel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARGĂȚÉL,argăței, s. m. Diminutiv al lui argat.
argățel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) argățél (rar) s. m., pl. argățéi, art. argățéii
argățel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARGĂȚÉL,argăței, s. m. (Rar) Diminutiv al lui argat. — Argat + suf. -el.