areta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARETÁ, pers. 3
arétă, vb. I.
Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. – Din
fr. arrêter.areta (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARETÁ vb. intr. a ponta
3 (I). (< fr.
arrêter)
areta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARETÁ, pers. 3
arétă, vb. I.
Intranz. (Despre câini de vânătoare) A rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul. — Din
fr. arrêter.