arestuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARESTUÍRE,arestuiri, s. f. (Pop.) Arestare. – V. arestui.
arestuire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ARESTUÍRE,arestuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a arestui.
arestuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) arestuíre (înv.) s. f., g.-d. art. arestuírii; pl. arestuíri
arestuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARESTUÍRE,arestuiri, s. f. (Înv.) Arestare. — V. arestui.