arestui - explicat in DEX

arestui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Cf. rus. arestovat.

arestui (Dicționar de neologisme, 1986)
ARESTUÍ vb. IV. v. aresta.

arestui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat'.

arestui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arestuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiésc, imperf. 3 sg. arestuiá; conj. prez. 3 să arestuiáscă

arestui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aresta. — Cf. rus. arestovat.