arestare - explicat in DEX

arestare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.

arestare (Dicționar de neologisme, 1986)
ARESTÁRE s.f. Acțiunea de a aresta. [< aresta].

arestare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta.

arestare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arestáre f. Acțiunea de a aresta.

arestare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arestáre s. f., g.-d. art. arestắrii; pl. arestắri

arestare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arestare f. fapta de a aresta și starea persoanei arestate.

arestare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. — V. aresta.