arbust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. – Din
fr. arbuste, lat. arbustum.arbust (Dicționar de neologisme, 1986)ARBÚST s.m. Plantă cu o talie mai mică decât copacii; copăcel, tufă. [< fr.
arbuste, it.
arbusto < lat.
arbustum].
arbust (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARBÚST s. m. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel. (< fr.
arbuste, lat.
arbustum)
arbust (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă; copăcel. –
Fr. arbuste (
lat. lit. arbustum).
arbust (Dicționaru limbii românești, 1939)*arbúst m., pl.
ștĭ (fr.
arbuste, d. lat.
arbustum, loc cu arborĭ). Copăcel, tufă lemnoasă, cum e
pomușoara, trandafiru ș. a.
arbust (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arbúst s. m.,
pl. arbúștiarbust (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arbust m. arboraș mic, tufă.
arbust (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARBÚST, arbuști, s. m. Plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. — Din
fr. arbuste, lat. arbustum.