arac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [
Var.:
harác, harág s. m.] – Din
ngr. haráki.arac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arác (aráci), s. m. –
1. Par pentru susținerea viței de vie. –
2. Țăruș. –
Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR);
cf. tc. herek, bg. harak –
Der. arăci, vb. (a pune araci).
arac (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARÁC s. n. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr. (< fr.
arac, engl.
arrack)
arac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [
Var.:
harác, harág s. m.] –
Ngr. haraki.arac (Dicționaru limbii românești, 1939)1) arác, V.
harag.arac (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) arác n., pl.
urĭ (fr.
arack, d. ar.
arak. V.
rachiŭ). Rachiŭ de orez.
arac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arác s. m.,
pl. aráciarac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arac m. par subțire de sprijinit vița de vie sau o ramură de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V.
arag.arac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței-de-vie și a altor plante agățătoare. [Var.:
harác, harág s. m.] — Din
ngr. haráki.