arabil - explicat in DEX

arabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat; arător. – Din fr. arable, lat. arabilis.

arabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ARÁBIL, -Ă adj. (Despre pământ) Bun pentru cultură. [Cf. lat. arabilis, it. arabile].

arabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARÁBIL, -Ă adj. (despre pământ) bun pentru cultură. (< fr. arable, lat. arabilis)

arabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat. – Fr. arable (lat. lit. arabilis).

arabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arábil, -ă adj. (lat. arabilis). Care se poate ara saŭ e bun de arat.

arabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arábil adj. m., pl. arábili; f. arábilă, pl. arábile

arabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arabil a. care se poate ara, bun de arat: pământ arabil.

arabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARÁBIL, -Ă, arabili, -e, adj. (Despre pământ) Bun pentru arat și cultivat; arător. — Din fr. arable, lat. arabilis.