apțian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APȚIÁN, -Ă apțieni, -e, s. n.,
adj. (
Geol.)
1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior.
2. Adj. Care aparține apțianului (
1), privitor la apțian. [
Pr.:
-ți-an] – Din
fr. aptien.apțian (Dicționar de neologisme, 1986)APȚIÁN s.n. Ultimul etaj al cretacicului inferior. //
adj. Care aparține acestui etaj. [Pron.
-ți-an. / < fr.
aptien].
apțian (Marele dicționar de neologisme, 2000)APȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al cretacicului inferior. (< fr.
aptien)
apțian (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APȚIÁN s. n. (
Geol.) Ultimul etaj al cretacicului inferior. [
Pr.:
-ți-an] –
Fr. aptien.apțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apțián1 (-ți-an) adj. m.,
pl. apțiéni (-ți-eni); f. apțiánă, pl. apțiéneapțian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apțián2 (-ți-an) s. n.apțian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APȚIÁN, -Ă, apțieni, -e, s. n.,
adj. (
Geol.)
1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior.
2. Adj. Care aparține apțianului (1), privitor la apțian. [
Pr.:
-ți-an] — Din
fr. aptien.