apt - explicat in DEX

apt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APT, -Ă, apți, -te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... – Din fr. apte, lat. aptus.

apt (Dicționar de neologisme, 1986)
APT, -Ă adj. Capabil; potrivit, bun (pentru un anumit lucru). [< fr. apte, cf. lat. aptus – convenabil, propriu la].

apt (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APT, -Ă adj. capabil; potrivit, bun (pentru). (< fr. apte, lat. aptus)

apt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APT, -Ă, apți, -te, adj. Potrivit, capabil, bun (pentru..., sau să...). – Fr. apte (lat. lit. aptus).

apt (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apt, -ă adj. (lat. aptus). Capabil, în stare, care are aptitudine. Jur. Care e în condițiunile cerute de lege: apt să moștenească.

apt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apt adj. m., pl. apți; f. áptă, pl. ápte

apt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apt a. 1. capabil, destoinic; 2. Jur. care s’află în condițiunile cerute de lege: apt a contracta.

apt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APT, -Ă, apți, -te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... — Din fr. apte, lat. aptus.