apreta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRETÁ, apretez, vb. I.
Tranz. A aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi. – Din
fr. apprêter.apreta (Dicționar de neologisme, 1986)APRETÁ vb. I. tr. A trata cu un apret (țesături, fibre textile sau piei); a scrobi. [< fr.
apprêter].
apreta (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRETÁ vb. tr. a trata cu apret; a scrobi. (< fr.
apprêter)
apreta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)apreta, apretez, vb. 1. a bate.
2. a fura
apreta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRETÁ, apretez, vb. I.
Tranz. 1. A supune țesăturile (sau firele) textile unei operații fizico-chimice pentru a le da asprime, rigiditate, luciu etc.; a scrobi.
2. A aplica un apret pe suprafața pieilor pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. –
Fr. apprêter.apreta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apretá (a ~) (a-pre-) vb.,
ind. prez. 3
apreteázăapreta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRETÁ, apretez, vb. I.
Tranz. A aplica un apret, a trata cu un apret; a scrobi. — Din
fr. apprêter.