apostrofa - explicat in DEX

apostrofa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). – Din fr. apostropher.

apostrofa (Dicționar de neologisme, 1986)
APOSTROFÁ vb. I. tr. A vorbi cuiva aspru, a mustra. [< fr. apostropher].

apostrofa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOSTROFÁ vb. tr. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica. (< fr. apostropher)

apostrofa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare, a mustra pe cineva (cu ton violent). – Fr. apostropher.

apostrofa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apostrofá (a ~) vb., ind. prez. 3 apostrofeáză

apostrofà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apostrofà v. 1. a adresa vorba direct; 2. a adresa cuiva vorbe supărătoare, mustrătoare.

apostrofa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare (violentă), a mustra pe cineva (cu ton aspru). — Din fr. apostropher.