apostrof (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOSTRÓF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic în formă de virgulă, care marchează absența accidentală în rostire a unor sunete. [
Var.:
apostrófă s. f.] – Din
fr. apostrophe, lat. apostrophus.apostrof (Dicționar de neologisme, 1986)APOSTRÓF s.n. Semn ortografic în formă de virgulă ('), care marchează absența accidentală a unor sunete sau litere. [Pl.
-uri. / < fr.
apostrophe, cf. lat.
apostrophus, gr.
apostrophos].
apostrof (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)apostróf (-oáfe), s. n. – Semn ortografic în fomă de virgulă, care marchează absența accidentală în rostire a unor sunete. –
Var. apostrofă. –
Apostrofă, s. f. (apostrofare, mustrare).
Gr. ἀποστροφή (
sec. XVII, Gáldi 151); și modern din
fr. apostrophe. –
Der. apostrofa, vb., din
fr.apostrof (Marele dicționar de neologisme, 2000)APOSTRÓF s. n. semn ortografic în formă de virgulă (’) care marchează absența accidentală a unor sunete ori silabe. (< fr.
apostrophe, lat.
apostrophus, gr.
apostrophos)
apostrof (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APOSTRÓF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic de forma unei virgule, care se pune în partea de sus a unui cuvânt, pentru a arăta absența accidentală în rostire a unor sunete. –
Fr. apostrophe (
lat. lit. apostrophus).
apostrof (Dicționaru limbii românești, 1939)*apóstrof n., pl.
e (vgr.
apóstrophos, f.).
Gram. Semnu omiteriĭ (eliziuniĭ) uneĭ vocale saŭ și a uneĭ silabe, ca:
n' am, n' aș, dom'le îld.
nu am, nu aș, domnule. – Ob. (dar nu maĭ bine)
-óf (după fr.), pl.
urĭ și
oafe. – Fu inventat de un erudit necunoscut la 1533 și întrebuințat întîĭa oară de tipografu Ludovic Meignet din Lyon.
apostrof (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apostróf (semn ortografic)
s. n.,
pl. apostrófuri; semn grafic ’
apostrof (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apostrof n. semnul omiterii unei vocale:
n’am în loc de
nu am.apostrof (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOSTRÓF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic în formă de virgulă, care marchează dispariția accidentală în rostire a unor sunete. [
Var.:
apostrófă s. f.] — Din
fr. apostrophe, lat. apostrophus.