apostolește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOSTOLÉȘTE adv. (
Fam.; în
expr.)
A merge (sau
a o lua, a pleca etc.)
apostolește = a merge (sau a pleca) pe jos; apostolicește. –
Apostol +
suf. -ește.apostolește (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APOSTOLÉȘTE adv. (
Fam., în
expr.)
A merge apostolește = a merge pe jos (ca apostolii). – Din
apostol +
suf. -ește.apostolește (Dicționaru limbii românești, 1939)apostoléște adv. Ca apostoliĭ.
Fig. Fam. Pe jos, pe picioare:
s' a dus apostolește. – Maĭ rar și
apostolicește (d.
apostolicesc).
apostolește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apostoléște (
înv., în
expr.)
adv.apostolește (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apostolește adv. așa cum făceau apostolii:
a merge apostolește, a porni pe jos.
apostolește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOSTOLÉȘTE adv. (
Fam.; în
expr.)
A merge (sau
a o lua, a pleca etc.)
apostolește = a merge (sau a pleca) pe jos; apostolicește. —
Apostol +
suf. -ește.