apostilă - explicat in DEX

apostilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Din fr. apostille.

apostilă (Dicționar de neologisme, 1986)
APOSTÍLĂ s.f. Notă, observație (pusă pe o petiție, pe un act oficial); (p. ext.) semnătură dată pe un asemenea act. [< fr. apostille].

apostilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOSTÍLĂ s. f. rezoluție pusă pe o petiție, pe un act oficial. (< fr. apostille)

apostilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Însemnare sau hotărâre notată pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Fr. apostille.

apostilă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apostílă f., pl. e (fr. apostille, it. postilla, sp. apostilla). Notă saŭ recomandare scrisă pusă la marginea uneĭ scrierĭ (uneĭ petițiunĭ, unuĭ raport ș. a.)

apostilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apostílă s. f., g.-d. art. apostílei; pl. apostíle

apostilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apostilă f. 1. adaos la marginea unei scrieri; 2. scurtă recomandațiune, adăogată la o petițiune, de o persoană influentă.

apostilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. — Din fr. apostille.