aposteriorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOSTERIORÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiență individuală. [
Pr.:
-ri-o-] – Din
fr. apostériorisme.aposteriorism (Dicționar de neologisme, 1986)APOSTERIORÍSM s.n. (op.
apriorism) Teorie care susține că toate cunoștințele se capătă în timpul vieții individului, după naștere. [Pron.
-ri-o-. / < fr.
apostériorisme].
aposteriorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)APOSTERIORÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală. (< fr.
apostériorisme)
aposteriorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aposteriorísm (-ri-o-) s. n.aposteriorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOSTERIORÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală. [
Pr.:
-ri-o-] — Din
fr. apostériorisme.