aposteriori - explicat in DEX



aposteriori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOSTERIÓRI adv., adj. Invar. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. Cunoștințe aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. a posteriori.

aposteriori (Dicționar de neologisme, 1986)
APOSTERIÓRI adv., adj. invar. Din ceea ce urmează, în consecință, ca urmare a unui raționament. ♦ Trecând de la cauză la efect, bazat pe experiență, din experiență, din fapte. [Pron. -ri-o-ri. / < lat. a posteriori – din ceea ce urmează].

aposteriori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOSTERIÓRI adj. invar. (Fil.) Bazat pe experiență, (dobândit) în urma experienței. Cunoștințe aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Fr. a posteriori (lat. lit. a posteriori).

aposteriori (Marele dicționar de neologisme, 2000)
A POSTERIÓRI I. loc. adv. pornind de la datele experienței. II. adj. inv. (despre raționamente, cunoștințe) care provine numai din experiență. (< lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

aposteriori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
a posterióri (lat.) (-ri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

aposteriori (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
a posteriori adv. din experiență, după consecințe, în opoziție cu a priori.

aposteriori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
A POSTERIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. [Pr.: -ri-o-] — Loc. lat.