apostazie - explicat in DEX

apostazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var.: apostasíe s. f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie.

apostazie (Dicționar de neologisme, 1986)
APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire].

apostazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. (< fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

apostazie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOSTAZÍE, apostazii, s. f. Renunțare publică la o religie; renegare a unei doctrine sau concepții. – Fr. apostasie (lat. lit. apostasia).

apostazie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apostazíe f. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid.

apostazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile

apostazie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apostazie f. 1. părăsire în public a religiunii; 2. părăsirea unei doctrine, a unor principii.

apostazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii. [Var.: apostasie s. f.] — Din ngr. apostasia, fr. apostasie.