aposiopeză (Dicționar de neologisme, 1986)APOSIOPÉZĂ s.f. (
Liv.) Reticență; întrerupere a vorbirii. ♦ Figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să fie spus. [Pron.
-si-o-. / < fr.
aposiopèse, it.
aposiopesi, cf. gr.
aposiopesis <
aposiopao – încetez să vorbesc].