apologet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. – Din
germ. Apologet.apologet (Dicționar de neologisme, 1986)APOLOGÉT s.m. Cel care laudă cu un zel excesiv o idee, un sistem etc. [< germ.
Apologet].
apologet (Marele dicționar de neologisme, 2000)APOLOGÉT s. m. 1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist. 2. autor de apologii (2). (< germ.
Apologet)
apologet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APOLOGÉT, apologeți, s. m. Apărător, adept al cuiva sau a ceva. –
Germ. Apologet.apologet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apologét s. m.,
pl. apologéțiapologet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. — Din
germ. Apologet.