apolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică.
V. fabulă. – Din
fr. apologue, lat. apologus.apolog (Dicționar de neologisme, 1986)APOLÓG s.n. (
Rar) Povestire, istorioară în proză sau în versuri care cuprinde o învățătură morală, prezentată alegoric. V.
fabulă. [Pl.
-guri. / < fr.
apologue, cf. it.
apologo, lat.
apologus, gr.
apologos – povestire].
apolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)APOLÓG s. n. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare. (< fr.
apologue, lat.
apologus, gr.
apologos)
apolog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică. –
Fr. apologue (
lat. lit. apologus).
apolog (Dicționaru limbii românești, 1939)*apológ n., pl.
oage saŭ
urĭ (vgr.
apólogos). Fabulă care cuprinde un adevăr moral.
apolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apológ s. n.,
pl. apológuriapolog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apolog n. istorioară cu coprins moral și instructiv.
apolog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) cu sens moralizator, prezentată în formă alegorică.
V. fabulă. — Din
fr. apologue, lat. apologus.