apolo (Marele dicționar de neologisme, 2000)APÓLO s. m. (fam.) om de mare frumusețe. (< fr.
apollon)
apolo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)APOLO (APOLLO) 1. (În mitologia greacă). Fiul lui Zeus și al titanidei Leto, frate geamăn cu Artemis. Zeul Soarelui, al poeziei și artelor, apărător al căminului, familiei, muncitorilor agricoli, totodată tămăduitor, una din cele mai importante și complete divinități ale panteonului greco-roman. Sanctuarele și oracolele sale de la Claros, Didima, Delos, dar îndeosebi Delfi, erau renumite în
antic. 2. Mic asteroid (diametru sub 2 km), care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri). Descoperit în 1932 de A. Reinmuth.
3. Program spațial american de explorare a Lunii cu ajutorul unor nave cosmice cu echipaj (1969-1972).
apolo (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Apolo =
Apollo.apolo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*apólo (tânăr frumos, fluture)
s. m.,
pl. apóloapolo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Apólo/(
lat.)
Apóllo (zeu, planetoid)
s. propriu
m.apolo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APÓLO, apolo, s. m. 1. Nume care se dă (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos. 2. Numele unui fluture de zi. — Din
fr. Apollon.