apolitic - explicat in DEX

apolitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în afara politicii, care nu se ocupă cu politica. 2. Adj. s. m. și f. (Persoană) care susține sau practică apolitismul. – Din fr. apolitique, (2) și după rus. apoliticĩnâi.

apolitic (Dicționar de neologisme, 1986)
APOLÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) lipsit de spirit politic, care arogă indiferență față de politică. [Cf. fr. apolitique, it. apolitico].

apolitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOLÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) lipsit de spirit politic. (< fr. apolitique)

apolitic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care susține sau practică apolitismul. – It. apolitico (< gr.).

apolitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apolític adj. m., s. m., pl. apolítici; adj. f., s. f. apolítică, pl. apolítice

apolitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în afara politicii, care nu se ocupă cu politica. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care susține sau practică apolitismul. — Din fr. apolitique, (2) și după rus. apoliticĭnîi.