apogiatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălțime). [
Pr.:
-gi-a-] – Din
it. appoggiatura.