apoftegmă - explicat in DEX

apoftegmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate). – Din fr. apophtegme.

apoftegmă (Dicționar de neologisme, 1986)
APOFTÉGMĂ s.f. Maximă, sentință, adagiu. [< fr. apophtegme, gr. apophthegma].

apoftegmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
apoftégmă (apoftégme), s. f. – Maximă, sentință. Gr. ἀπάφυεγμα (Gáldi 149). Sec. XVII; modern se întîlnește cu fr. apophtegme.

apoftegmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOFTÉGMĂ s. f. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentință, adagiu. (< fr. apophtegme, gr. apophthegma)

apoftegmă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.).

apoftegmă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apoftégmă f., pl. e (vgr. apóphthegma). Sentență [!], părere memorabilă a vre-unuĭ om ilustru: apoftegmele celor șapte înțelepțĭ aĭ Greciiĭ.

apoftegmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apoftégmă (livr.) s. f., g.-d. art. apoftégmei; pl. apoftégme

apoftegmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apoftegmă f. sentență memorabilă a unui bărbat ilustru: apoftegmele celor șapte înțelepți ai Greciei.

apoftegmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din Antichitate). — Din fr. apophtegme.