apofiză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os.
Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare.
3. (
Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din
fr. apophyse, lat. apophysis.