aplaudare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLAUDÁRE, aplaudări s. f. Acțiunea de
a aplauda; (rar, la
pl.) aplauze. [
Pr.:
-pla-u-] –
V. aplauda.aplaudare (Dicționar de neologisme, 1986)APLAUDÁRE s.f. Acțiunea de a aplauda. [Pron.
-pla-u-. / <
aplauda].
aplaudare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLAUDÁRE, aplaudări s. f. Acțiunea de
a aplauda; (la
pl.) aplauze. [
Pr.:
-pla-u-]
aplaudare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplaudáre (a-pla-u-) s. f.,
g.-d. art. aplaudắrii; pl. aplaudắriaplaudare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APLAUDÁRE, aplaudări, s. f. Acțiunea de
a aplauda; (rar, la
pl.) aplauze. [
Pr.:
-pla-u-] —
V. aplauda.