apatrid - explicat in DEX

apatrid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APATRÍD, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu are cetățenia nici unui stat. – Din fr. apatride.

apatrid (Dicționar de neologisme, 1986)
APATRÍD, -Ă s.m. și f. Cel care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. [< fr. apatride, cf. gr. a – fără, patris, -idos – patrie].

apatrid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APATRÍD, -Ă adj., s. m. f. (persoană) fără cetățenie; heimatlos (< fr. apatride)

apatrid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APATRÍD, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f. Persoană care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. – Fr. apatride.

apatrid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apatríd, -ă adj. (format ca și ngr. ápatris, gen. apátridos, d. vgr. a-, fără, și patris, patrie. V. eŭpatrid). Fără patrie, fără cetățenie, ca maĭ toțĭ Jidaniĭ.

apatrid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apatríd (-pa-trid) adj. m., s. m., pl. apatrízi; adj. f., s. f. apatrídă, pl. apatríde

apatrid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APATRÍD, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu are cetățenia niciunui stat. — Din fr. apatride.